sâmbătă, 30 aprilie 2011

27

Sărută-mă

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Săruta-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Iţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
In loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

Magda Isanos

joi, 28 aprilie 2011

29

Sanda LADOSI

O noapte cu tine


Si inca o melodie care poate fi ascultata la link-ul urmator:
http://www.trilulilu.ro/nutzzy/8b4c6db87b66fd 

Mi-e dor sa te vad
 
Ochii tai ma privesc prin noapte iar
Vorbele tale ma ranesc si apoi dispar
Fiecare soapta a ta
Are un loc in inima mea
Si as vrea sa stii ca eu te voi iubi mereu

Azi esti departe si prin gesturi eu te chem (esti departe..)
Sa alergam prin ploaie
Printre nori sa ne inaltam
Te rog,te rog sa vii
Te astept in zori de zi
Si as vrea sa stii ca eu te voi iubi mereu

Mi-e dor sa te vad
Mi-e atat de dor sa te ascult
Astept sa revii
Sa ne iubim ca-n prima zi


Azi esti departe si prin gesturi eu te chem (esti departe..)
Sa alergam prin ploaie
Printre nori sa ne inaltam

Ochii tai ma privesc prin noapte iar
Vorbele tale ma ranesc si apoi dispar
Fiecare soapta a ta
Are un loc in inima mea
Si as vrea sa stii ca eu te voi iubï mereu .

miercuri, 27 aprilie 2011

30

Revederea, de C.A. Rosetti

- FRAGMENT -
................
Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărţire
În urma astor trude, când iar te-am revăzut,
Acum, când eu pe buza-ţi văzui acea zâmbire
Din zile fericite ca vis ce au trecut,
Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare
Decât arşiţa-i numai pe pleoape-i o simţea,
Deschide iarăşi ochii şi vede lucitoare
O stea ce o pierduse şi care o iubea.

marți, 26 aprilie 2011

31

Nu trebuie să-ţi îngădui niciodată să te prăbuşeşti, pentru că dacă faci asta vei avea tendinţa s-o tot repeţi. Trebuie să te mobilizezi să rămâi puternic.

duminică, 17 aprilie 2011

Ce bine că eşti

Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.